Cuvinte de final.

Cam aşa arată cuvintele de pe blogul nostru. Dacă o să faceţi click pe imaginea de mai sus o să vedeţi în toată splendoarea sa cum arată un sumar al blogului nostru, „since day one”, realizat cu Wordle.

B/W sau W/B?

Titlul se referă la alegerea unei scheme de culori în construcţia unui site, sau a unei pagini web şi vizează raportul dintre text şi fundal: text de culoare închisă pe fundal deschis (Black on White, la extrem) sau text de culoare deschisă pe fundal închis (White on Black)?

Bine înţeles că nu există nici o soluţie perfectă şi că schema de culori trebuie să se armonizeze cu restul de elemente grafice, cu conceptul prezentat şi aşa mai departe. Trebuie avut însă în vedere următorul aspect: în condiţiile în care există mult text, este mult mai recomandat ca alegerea să fie text de culoare închisă pe fundal deschis. Varianta inversă este foarte obositoare pentru ochi şi produce o foarte neplăcută „remanenţă” pe retină. Pentru un exemplu foarte grăitor, încercaţi să citiţi tot textul de aici.

Bineînţeles, varianta cu fundal întunecat are şi ea utilitatea ei. Aceasta se regăseşte mai ales când e vorba de prezentarea de material grafic (vizual) şi cu (mai) puţin text. Spre exemplu, nu degeaba cam toate platformele de photo blogging oferă implicit şi teme cu fundal întunecat.

Între timp, dacă vreţi să vă jucaţi şi să experimentaţi cu scheme de culori, încercaţi Kuler :).

miChou

Bounce rate

De ce despre Bounce rate? Pentru că ridică nişte întrebări interesante legate de cum gândim un site de prezentare, un blog sau orice fel de interfaţă (deşi problemele se resimt mai ales la interfeţele web, problema nu-şi pierde în totalitate importanţa nici pentru aplicaţiile „desktop-enabled”).

Conform paginii de pe wikipedia, bounce rate-ul reprezintă ce procent din vizitatorii care ajungând iniţial pe prima pagină a unui site (sau pe o pagină oarecare), pleacă pe un alt site în loc sa continue navigarea pe alte pagini ale aceluiaşi site. Se consideră ca un user a „sărit” (nu găsesc o traducere mai bună pentru bounced) dacă a navigat pe un alt site înainte de expirarea unui timeout - stabilit de obicei de software-ul de tracking.

Care e relevanţa bouce rate-ului? Conform lui Avinash Kaushik: „It is really hard to get a bounce rate under 20%, anything over 35% is cause for concern, 50% (above) is worrying.” Cu toate astea, în condiţiile în care o proporţie mare din trafic vine pe canale indirecte (userul nu scrie de mână URL site-ului în bara de adrese a browserului), vine următoarea întrebare: nu cumva un bounce-rate mare poate însemna şi faptul că userul a găsit repede şi „din prima” ceea ce căuta?[1] Şi de aici poate deriva uşor următoarea chestiune de fond: când realizăm o interfaţă este de preferat să îi dăm utilizatorului din prima mai multă informaţie în speranţa că va găsi „din prima” ceea ce caută sau e de preferat rafinarea succesivă a prezentării informaţiei.

Motivul pentru care am afirmat că problema caracterizează atât interfeţele web cât şi cele desktop ţine de latenţă. În web, în ciuda creşterii vitezei medii de acces la resurse, latenţa poate fi o problemă - fiind inerentă atât protocolului folosit (HTTP), dar şi modului în care o interfaţă este proiectată. În cazul aplicaţiilor desktop, latenţa efectivă de acces este cu nişte ordine de mărime mai mică, dar în acelaşi timp volumul de date prezentat sau implicat în prelucrări creşte considerabil.

Este de preferat un timp de încărcare iniţial mai ridicat, urmat de o experienţă ulterioară „fără sughiţuri”, sau „încărcările mici şi dese-s cheia marilor succese”? Întrebarea este bineînţeles una deschisă (retorică nu cred că e :) ), dar poate face diferenţa între un serviciu de succes şi unul folosit când şi când. (În situaţia asta sunt eu cu mailul - motivul pentru care am trecut de pe Yahoo!Mail pe GMail este că în GMail, am acces la mail încă de la prima încărcare a paginii, în timp ce pe Yahoo! mă separă un click de mouse şi două încărcări de pagină până la accesarea Inbox-ului - and don't get me started cu noua ţestoasă interfaţă a la Outlook. 10 minute de utilizare m-au lecuit definitiv de ea.)

____
[1] după cum se menţiona şi în articolul de pe Wikipedia, această metrică are mai multă relevanţă şi este de dorit să aibă o valoare mică în cazul site-urilor care aduc valoare din timpul petrecut de către user în site - de exemplu site-urile de eCommerce.

Lorem ipsum sau despre cum să umpli o pagină

Cine a ajuns pe blog în ultimele 2 zile probabil că a dat peste o pagină al cărei text arăta aşa.

Eu m-am întâlnit prima dată cu textul ăsta acum vreo 10 ani (ce departe pare), pe când mă jucam, în lipsă de altceva, cu Microsoft PowerPoint. La momentul respectiv nu ştiam decât vag de existenţa limbii latine, aşa că nu i-am dat prea multă importanţă. Fast-forward vreo 4 ani şi iată-mă jucându-mă cu Dreamweaver şi făcând site-uri care mai de care. Pe care mă chinuiam să le umplu cu un text oarecare, ca să văd dacă ideile mele se transpuneau grafic aşa cum îmi doream.

Aveam însă o problemă: chiar dacă grafica arăta OK, textul pus ca să „umple” pagina arăta extrem de ciudat. De ce? Respectivul text de umplere era realizat printr-un procedeu „avansat” de Copy/Paste din cel mult una sau două fraze cu un înţeles îndoielnic în limba română. Problema? Repetate de un număr suficient de mare de ori, duceau la apariţia unor linii verticale sau oblice formate din spaţiile dintre cuvinte. Soluţia (de atunci)? din când în când mai adăugam un cuvânt sau alternam textul pe care îl copy/paste-am.

Fast-forward până în prezent: acum câteva luni am descoperit lipsum.com. Pe scurt este un site cu care poţi genera, la comandă text de tip „Lorem ipsum”.

Utilitatea unui astfel de site (sau a unui astfel de text)? Obţinerea unui text care simulează/aproximează destul de bine distribuţia literelor şi a spaţiilor (în limba engleză). Textul în sine nu are sens şi, deşi la prima vedere pare a fi fiind scris în limba latină, asemănarea e doar aparentă. Şi totuşi, de ce ai prefera să umpli o pagină (un layout de carte, o pagină de revistă/ziar sau un sit web) cu astfel de text în pseudo-latină care pe deasupra nici nu are sens?

Primul motiv ar fi unul destul de pragmatic: în etapele iniţiale ale dezvoltării unui layout (şi uneori chiar până la final - dacă discutăm de un sit cu conţinut dinamic sau de o revistă) este foarte probabil să nu existe şi conţinutul care va fi pus în layout-ul în curs de realizare. Cu un astfel de text, se poate simula cum va arăta şi cum se va comporta layout-ul în momentul când va fi umplut cu conţinut.

Al doilea motiv este mai adânc legat de psihologia utilizatorului/beneficiarului: aceştia sunt obişnuiţi să se concentreze mai mult pe conţinut, lăsând mai puţin timp de efort conştient pentru analiza layout-ului. Iar cum în etapele preliminare, când se doreşte feedback de la utilizator/beneficiar tocmai asupra modului de prezentare, folosirea unui text fără sens este un mic truc prin care se canalizează atenţia spre layout.

Ar fi interesant de văzut cum ar arăta un text de tip „Lorem ipsum” pentru limba română. Se bagă cineva? :)

Mihai